Dacă petreci timp în jurul industriei energetice din România, vei auzi două narațiuni în paralel:
- „Pipeline-ul e uriaș sună a supraîncălzire.”
- „În sfârșit România accelerează asta e real.”
Ambele pot fi adevărate în același timp. Da, România are o conductă de proiecte foarte mare și o coadă de racordare la rețea care poate crea impresia de „fierbere”.
Dar o „bulă” nu înseamnă doar entuziasm. O bulă este, de regulă, combinația dintre: supraevaluare + comportament speculativ + fundamente slabe.
Când testăm boom-ul regenerabilelor din România prin această lentilă, fundamentele arată surprinzător de solide.
Mai jos, de ce.
1) România a trecut de la „hype” la bancabilitate prin CfD-uri
Cel mai puternic argument împotriva ideii de bulă este trecerea către venituri contractate.
📌 Contractele pentru Diferență (CfD) reduc riscul de preț și fac proiectele finanțabile în mod sănătos.
Ce contează aici:
- Licitațiile CfD au introdus un mecanism de piață competitiv, nu „bani ușori”.
- Prețurile rezultate sunt mai degrabă un semn de maturizare și disciplină, decât de exuberanță.
Într-o bulă, vezi evaluări crescând pe promisiuni. Într-o piață bancabilă, vezi investiții susținute de contracte și cashflow.
2) Capitalul care intră e strategic, nu doar speculativ
O bulă arată adesea ca un carusel de „paper projects” proiecte care se tranzacționează rapid fără să ajungă în construcție.
În România se vede un alt pattern: jucători strategici care își asumă portofolii cu intenția de a construi și opera, nu doar de a „flip-ui”.
✅ Când capitalul este strategic, piața este mai rezilientă: disciplina tehnică și financiară e mai mare, iar deciziile sunt luate pe termen lung.
3) Reforma de rețea funcționează ca un „filtru de realitate”
Da, pipeline-ul este mare iar asta poate crea „vibe de bulă”.
Dar diferența majoră este că România începe să trateze constrângerea rețelei ca pe un mecanism de selecție, nu ca pe o problemă ignorată.
Ce vedem tot mai clar:
- reguli de alocare a capacității în rețea,
- focus pe prioritizarea proiectelor cu șanse reale de execuție,
- disciplină mai mare în accesul la racordare.
Într-o bulă, constrângerile sunt ignorate până când „sparg piața”. Într-o piață sănătoasă, constrângerile sunt asumate și gestionate.
4) Stocarea devine infrastructură, nu „nice to have”
Un risc clasic într-o expansiune rapidă a regenerabilelor este flexibilitatea: dacă rețeaua și sistemul nu țin pasul, apar:
- volatilitate,
- curtailment,
- presiune pe venituri.
România începe să răspundă prin susținerea BESS (baterii) și a flexibilității.
🔋 Asta nu elimină volatilitatea, dar reduce riscul unui „șoc sistemic” pe venituri și întărește fundamentul pieței.
5) Piața este ancorată în politica UE și într-un parcurs de tranziție
Bulele cresc de obicei într-un vid de politici sau pe scheme instabile. În România, expansiunea regenerabilelor este puternic ancorată în:
- finanțări și mecanisme UE (ex: Modernisation Fund),
- direcția strategică a tranziției energetice,
- dezvoltarea unui cadru mai larg (inclusiv pentru eolian offshore).
Asta nu înseamnă că nu există riscuri de execuție, dar înseamnă că direcția este structural susținută, nu doar „sentiment de piață”.
De ce totuși pare uneori o „bulă”?
Pentru că România e în „mijlocul” unei accelerări rapide. Trei lucruri creează ușor această percepție, chiar într-o piață sănătoasă:
- inflația cozii de racordare (mulți dezvoltatori își păstrează opțiuni deschise)
- riscuri de livrare (permitting, termene, lanțuri de aprovizionare)
- riscuri de preț / cannibalizare dacă flexibilitatea întârzie
Acestea nu sunt neapărat semne de bulă. Sunt semne de maturizare, unde câștigătorii vor fi proiectele cu execuție solidă.
Ce înseamnă „nu e bulă” în practică
România nu este o piață unde „merge orice”. Este o piață unde contează tot mai mult:
- strategie de rețea (grid-first development)
- structură de venit bancabilă (CfD / PPA)
- abordare integrată pentru flexibilitate (BESS, profil, management)
- disciplină de livrare (permisie, capex, supply chain)
Perspectiva Momentum Energy
La Momentum Energy, vedem România ca una dintre cele mai importante piețe de creștere pentru regenerabile în Europa Centrală și de Est cu condiția ca proiectele să fie „buildable”, nu doar „marketable”.
În practică, asta înseamnă:
- dezvoltare cu focus pe rețea,
- contractare bancabilă (CfD + pregătire pentru corporate offtake),
- integrarea flexibilității din faza de design,
- selecție riguroasă a proiectelor după livrabilitate.
În România, întrebarea nu este „E o bulă?” Ci:
Care proiecte sunt construite să reziste următoarei faze de disciplină: rețea, preț și execuție?
