Sectorul energetic românesc se schimbă rapid: noi capacități eoliene și solare înlocuiesc treptat producția pe bază de combustibili fosili, iar prosumatorii redesenează relația dintre cerere și ofertă. Însă, cu cât cresc mai repede sursele regenerabile variabile, cu atât devine mai clar un adevăr simplu: fără stocare de energie, tranziția va fi mai instabilă, mai scumpă și mai dificil de finanțat.
Raportul Energy Policy Group (EPG) — „Energy Storage: A Challenge Romania Must Overcome” (decembrie 2025) — arată unde se află România, de ce stocarea este esențială pentru securitatea sistemului și ce trebuie schimbat în politici și piețe pentru a debloca investițiile la scară.
De ce stocarea a devenit infrastructură critică
Eolianul și solarul sunt curate, dar intermitente. Pe măsură ce ponderea lor crește, apar:
- dezechilibre mai mari și mai rapide între producție și consum,
- risc crescut de abateri de frecvență și tensiune,
- congestii în zone cu multe regenerabile (de exemplu, Dobrogea),
- reducerea capacităților tradiționale care ofereau stabilitate (generatoare sincrone pe cărbune/gaz, retrase treptat).
Stocarea nu mai înseamnă doar „cumpăr ieftin la prânz și vând scump seara”. Înseamnă și capacitatea de a susține funcționarea sistemului prin servicii tehnologice:
- reglaj de frecvență (rezervă primară, secundară, terțiară),
- control de tensiune (inclusiv putere reactivă),
- black start / restaurarea sistemului după avarii majore,
- managementul congestiilor prin absorbția/injectarea locală de energie.
Într-un sistem cu multe regenerabile, stocarea devine una dintre soluțiile-cheie pentru a înlocui servicii pe care centralele convenționale le furnizau „implicit”.
Trei direcții de stocare pe care România ar trebui să le dezvolte — împreună
EPG pune accent pe trei rute complementare, care pot aduce României atât viteză, cât și reziliență:
1) Hidrocentrale cu acumulare prin pompaj (PHES) PHES rămâne cea mai matură și, în multe cazuri, cea mai eficientă soluție pentru stocare de mare putere și durată lungă, cu o durată de viață de ordinul a 50–100 de ani. Dar proiectele noi sunt îngreunate de limitări geografice, timpi lungi de autorizare și impact de mediu.
2) Sisteme de stocare în baterii (BESS), în special litiu-ion (LFP) BESS se implementează rapid la nivel global datorită timpilor mici de execuție și răspunsului foarte rapid, fiind excelente pentru rezervă primară/secundară și aplicații pe termen scurt-mediu. Raportul arată scăderea puternică a costurilor în ultimul deceniu (deși ritmul reducerii poate încetini, din cauza costului materiilor prime).
3) Vehicle-to-Grid (V2G) V2G poate transforma flota în creștere de vehicule electrice într-o resursă de stocare distribuită, dacă România dezvoltă încărcare bidirecțională și un cadru legal/market care să permită participarea în sistem. Raportul indică un potențial semnificativ deja existent și o creștere accelerată până în 2030 și 2050, conform prognozelor.
Mesajul central: nu există o tehnologie „unică”. O dependență excesivă de baterii poate lăsa sistemul vulnerabil, deoarece bateriile nu sunt întotdeauna soluția optimă pentru durate lungi și volume mari de energie.
Unde se află România: deficit clar de stocare
Raportul arată că România are una dintre cele mai reduse capacități de stocare din UE raportat la ponderea regenerabilelor.
Conform datelor citate pentru octombrie 2025, România avea:
- 348 MW capacitate totală instalată de stocare (aprox. 1,8% din capacitatea totală de generare),
În același timp, ponderea regenerabilelor (inclusiv prosumatorii) este deja majoră, peste 40% din capacitatea instalată, ceea ce înseamnă că nevoia de flexibilitate crește mai repede decât stocarea.
Transelectrica estimează nevoia la un nivel mult mai mare: 2.000–4.000 MW putere de stocare și 10.000–20.000 MWhenergie stocată (8–12 ore), deși raportul subliniază că este necesar un studiu dedicat pentru rafinarea acestor valori.
Obstacolele reale: ținte neclare, aprobări lente, modele financiare fragile
EPG identifică bariere structurale care frânează investițiile:
- lipsa unor ținte naționale explicite pentru stocare,
- mecanisme de piață care favorizează arbitrajul, dar nu stimulează suficient stocarea de durată lungă și proiectele hibride RES+stocare,
- ambiguități privind statutul energiei stocate și reinjectate (poate fi considerată „energie regenerabilă” și în ce condiții?),
- proceduri greoaie și lente pentru racordare (ATR),
- acces dificil la finanțare privată din cauza bancabilității reduse și a lipsei unor modele de business validate,
- stagnarea proiectelor de tip PHES și atenție redusă pentru tehnologii alternative/innovative.
Rezultatul: există interes investițional, dar multe proiecte nu ajung la „financial close” într-un ritm suficient.
Semnale pozitive: România începe să reducă fricțiunile
Raportul evidențiază progrese importante:
- OUG 134/2024 a eliminat dubla taxare a energiei stocate și a adus scutiri de la anumite tarife/contribuții, îmbunătățind economia proiectelor.
- Au apărut scheme de sprijin, inclusiv prin Fondul de Modernizare (de exemplu Ordinul 1355/2024) pentru baterii co-localizate cu regenerabile, plus scheme sectoriale care includ și stocare.
- ANRE a clarificat licențierea și cerințele tehnice de racordare și a permis TSO/DSO să dețină/operateze stocare ca activ integrat de rețea pentru managementul sistemului.
Sunt pași importanți — dar insuficienți fără o direcție strategică coerentă și semnale de piață mai puternice.
Ce recomandă EPG: un plan aplicabil, cu impact imediat
Recomandările raportului pot fi sintetizate astfel:
1) Integrarea stocării în strategia energetică Actualizarea Strategiei Energetice 2025–2035 cu:
- foaie de parcurs pentru stocare,
- ținte clare,
- definirea serviciilor necesare la nivel de sistem,
- investiții și surse de finanțare,
- componentă de inovație.
2) Simplificarea și accelerarea racordării Reducerea birocrației și a poverii financiare pentru conectarea noilor capacități de stocare.
3) Creșterea bancabilității prin mecanisme de venituri stabile Introducerea / dezvoltarea:
- mecanismelor de capacitate,
- CfD unde are sens,
- facilități fiscale, garanții, asigurări,
- obligațiuni verzi și instrumente de reducere a riscului,
- reguli clare care permit stacking de venituri (arbitraj + echilibrare + servicii tehnologice).
4) Dezvoltarea centralelor hibride (RES + stocare) Schemes tehnologie-neutrale și clarificarea condițiilor în care energia reinjectată poate fi tratată ca regenerabilă.
5) Legislație și infrastructură pentru V2G Stimulente, încărcare bidirecțională, proiecte pilot și mecanisme prin care proprietarii pot participa în piață.
6) Diversificare și inovație Proiecte pilot pentru tehnologii noi și deschiderea granturilor către echipe internaționale pentru transfer tehnologic.
Concluzie
România se află într-un moment decisiv: regenerabilele cresc, iar serviciile de stabilitate trebuie să vină dintr-o nouă „coloană vertebrală” a sistemului. Stocarea poate fi această coloană vertebrală, dar doar dacă politicile, reglementarea și piețele sunt aliniate pentru a transforma proiectele în investiții bancabile.
Dacă România acționează rapid — prin ținte clare, racordare simplificată, mecanisme de venit stabile și diversificare tehnologică — stocarea poate deveni:
- un pilon al securității energetice,
- un magnet pentru investiții private,
- un instrument practic pentru decarbonizare fără compromisuri privind fiabilitatea.
Sursă: Energy Policy Group (EPG), 2025 — „Energy Storage: A Challenge Romania Must Overcome”, EPG Reports, decembrie 2025, București.
