Pentru o perioadă, „wait and see” a fost o strategie energetică defensabilă în România.
Într-un context în care piețele erau distorsionate de măsurile de criză, intervențiile erau frecvente, iar vizibilitatea era limitată, multe companii au ales prudența în locul angajamentului. Amânarea deciziilor de achiziție pe termen lung părea o alegere rezonabilă.
În 2026, această logică pare mult mai slabă.
De ce s-a schimbat costul așteptării
Măsurile de sprijin din România au cumpărat timp pentru companii, dar nu au eliminat riscul structural.
Plafonările prețurilor la electricitate pentru gospodării și companii au fost valabile doar până la sfârșitul lunii iunie 2025, în timp ce plafonările la gaze au fost prelungite până la 31 martie 2026. Odată cu liberalizarea pieței de energie electrică, impactul s-a resimțit rapid și vizibil în întreaga economie. Acest lucru, de unul singur, a fost un semnal clar că tranzițiile de politică energetică nu rămân mult timp doar pe hârtie. Ele se transformă în costuri operaționale reale, inflație reală și presiune reală asupra marjelor.
Asta schimbă sensul inacțiunii.
A aștepta nu este o opțiune neutră. Înseamnă să rămâi expus schimbărilor de politică, repricing-ului și volatilității pe termen scurt exact în momentul în care aceste riscuri devin tot mai greu de ignorat.
Iar piața este încă suficient de volatilă încât această expunere să fie costisitoare. Prețurile energiei electrice pe piața pentru ziua următoare din România au rămas ridicate pe tot parcursul lui 2025, în timp ce prețurile forward pentru 2026 au arătat că certitudinea este disponibilă — dar numai pentru companiile dispuse să și-o asigure.
Aici este adevăratul punct de inflexiune.
Întrebarea nu mai este: „Se va calma piața de la sine?”
Ci: „Cât ne costă deja această expunere negestionată?”
De ce România devine tot mai greu de ignorat
Ceea ce face România deosebit de interesantă acum este faptul că țara nu doar traversează o perioadă de volatilitate. Ea construiește și mai multe instrumente pentru a o gestiona.
La nivel european, direcția este deja clară: contractele pe termen lung, acordurile de achiziție de energie (PPA), investițiile în rețea, flexibilitatea și integrarea mai rapidă a energiei regenerabile sunt tot mai des privite drept modalitățile prin care se poate reduce expunerea industriei la șocurile de preț.
România se îndreaptă în această direcție cu o credibilitate în creștere.
Licitațiile din România pentru Contracte pentru Diferență (CfD) destinate energiei regenerabile au alocat deja mai multă capacitate decât se țintise inițial, creând un cadru investițional mai solid pentru viitoarea producție. Acest lucru contează deoarece o ofertă mai mare de energie regenerabilă, bancabilă, nu aduce beneficii doar dezvoltatorilor. Ea extinde și opțiunile disponibile pe termen mediu pentru cumpărătorii industriali, furnizori și companiile mari consumatoare de energie care caută o predictibilitate mai mare.
În același timp, România începe să consolideze și cealaltă jumătate a ecuației: flexibilitatea.
Noul sprijin pentru stocarea energiei electrice este un semnal important. Creșterea producției regenerabile fără stocare poate doar muta volatilitatea în alte părți ale sistemului. Creșterea producției regenerabile împreună cu stocarea începe să o reducă. Acest lucru face ca piața, în ansamblu, să fie mai bancabilă, mai adaptabilă și, în cele din urmă, mai utilă pentru companiile care încearcă să controleze costurile în timp, nu doar să reacționeze lunar la ele.
Poziția energetică mai largă a României susține, de asemenea, această perspectivă.
Comparativ cu multe alte state europene, România are un nivel relativ mai scăzut de dependență de importurile de energie. Dacă adăugăm la aceasta progresul unor proiecte majore de aprovizionare internă, precum Neptun Deep, tabloul devine și mai convingător. Aceasta nu este o promisiune a unor prețuri permanent scăzute. Dar este un indicator important că România construiește o platformă energetică internă mai rezilientă decât încă presupun mulți.
Aici începe să capete greutate reală argumentul că „România este locația potrivită”.
Nu pentru că România ar fi perfectă.
Nu pentru că volatilitatea ar fi dispărut.
Și nu pentru că fiecare companie ar trebui să se grăbească spre același model de achiziție.
Ci pentru că România oferă din ce în ce mai mult ceva mai valoros decât o simplă narațiune despre energie ieftină: oferă un set tot mai amplu de opțiuni pentru controlul energiei.
Costul real al așteptării
Aceasta este partea pe care multe companii o subestimează.
Costul așteptării nu înseamnă doar riscul de a plăti mai mult mai târziu.
Înseamnă și costul de oportunitate al faptului că nu pui în aplicare o structură potrivită într-un moment în care piața devine tot mai sofisticată.
Achiziția pe termen lung, producția onsite, PPAs corporate sau sleeved, strategiile inteligente de hedging și strategiile de aprovizionare legate de flexibilitate nu mai sunt subiecte marginale în România. Ele devin instrumente practice.
Iar companiile care le folosesc deja transmit un mesaj clar: cumpărătorii sofisticați nu mai așteaptă o piață „perfectă” înainte să acționeze.
Asta contează pentru că prima din această piață nu mai constă doar în a cumpăra energie ieftin.
Ea constă în a gestiona energia inteligent.
Companiile care rămân complet expuse pieței spot sau unui proces decizional pe termen scurt adoptă în continuare o poziție. Doar că o fac fără să-și construiască un avantaj.
În schimb, companiile care se mișcă mai devreme — și strategic — au șanse mai mari să construiască reziliență, vizibilitate bugetară și spațiu pentru creștere.
De ce contează asta pentru competitivitatea companiilor
Energia nu mai este doar o linie de procurement.
Pentru multe companii românești, ea devine o variabilă de competitivitate.
Afectează certitudinea costurilor. Afectează planificarea investițiilor. Afectează încrederea în stabilirea prețurilor. Iar pentru unele sectoare, influențează tot mai mult chiar strategia de localizare.
De aceea, cea mai importantă întrebare legată de energie în 2026 s-ar putea să nu mai fie: „Ne permitem să acționăm acum?”
S-ar putea să fie: „Ne permitem să rămânem expuși în timp ce alții își securizează primii structuri mai inteligente?”
Pentru că, odată ce cele mai bune contrapărți, cele mai solide oportunități legate de proiecte și cele mai atractive aranjamente pe termen lung sunt deja ocupate, cei care se mișcă târziu rămân să negocieze dintr-o poziție mai slabă.
Și, de obicei, atunci „wait and see” devine costisitor.
Perspectiva Momentum Energy
La Momentum Energy, perspectiva noastră este simplă: companiile din România ar trebui să trateze strategia energetică drept o decizie de competitivitate, nu doar drept un exercițiu de achiziție.
Dovezile indică tot mai clar într-o singură direcție. România combină o poziție energetică internă peste medie cu un pipeline de energie regenerabilă în creștere, cadre din ce în ce mai credibile pentru contractare pe termen lung și un nou impuls pentru stocare și flexibilitatea sistemului.
Asta nu elimină riscul.
Dar schimbă tipul de risc cu care se confruntă companiile.
În 2026, riscul mai mare s-ar putea să nu mai fie acela de a acționa prea devreme. S-ar putea să fie acela de a acționa prea târziu — după ce volatilitatea a afectat deja marjele, după ce cele mai bune oportunități au fost deja securizate de cumpărători mai proactivi și după ce strategia energetică a devenit un factor de diferențiere, nu doar o necesitate operațională.
Din această perspectivă, România devine una dintre locațiile mai atractive strategic din regiune pentru companiile care își doresc mai mult control asupra riscului energetic pe termen mediu.
Așadar, poate că cea mai inteligentă întrebare nu mai este: „Ar trebui să mai așteptăm puțin?”
Ci: „Ce combinație de acțiuni ne oferă cel mai bun control asupra costurilor, rezilienței și creșterii în următorii trei până la cinci ani?”
Pentru că, pe piața de energie din România, așteptarea este încă o strategie.
Doar că nu mai este cea sigură.
Surse
- Reuters — Guvernul României prelungește plafonarea prețurilor la energie (27 februarie 2025)
- Banca Națională a României — Raport asupra inflației, august 2025
- OPCOM — Reperele anului 2025 – lichiditate, semnale de preț, transparență și integritate (22 ianuarie 2026)
- Comisia Europeană — Planul de acțiune pentru energie la prețuri accesibile / Energie accesibilă
- BERD — România finalizează a doua licitație de succes pentru energie regenerabilă (21 august 2025)
- Comisia Europeană — Comisia aprobă o schemă românească de ajutor de stat de 150 milioane euro pentru sprijinirea stocării energiei electrice (5 martie 2026)
- Eurostat — Energia în Europa, ediția 2026, și setul de date privind dependența de importurile de energie
- OMV Petrom — Proiectul Neptun Deep
- DRI — Cel mai mare acord fizic de preluare a energiei solare din România (20 decembrie 2024)
- Dacă vrei, pot să-l adaptez și într-o română mai naturală pentru articol de business/publicare LinkedIn, nu doar ca traducere fidelă.
