La sfârșitul anului 2019, România avea 303 prosumatori. Nu 303 mii. Trei sute trei gospodării, firme și instituții care își produceau propria electricitate și injectau surplusul înapoi în rețea. Până la sfârșitul anului 2023, țara depășise pragul de 100.000. Până la finalul lui 2025, autoritatea de reglementare număra aproape 288.000, cu o capacitate combinată de producție de 3,35 GW. Această capacitate depășește acum producția centralei nucleare de la Cernavodă, doar că stă pe acoperișuri, nu într-o sală de reactor.
Aceasta nu mai este o poveste duioasă despre proprietari de case și panouri solare. Este apariția unei veritabile clase de active distribuite: sute de mii de unități de producție deținute privat, mai mulți gigawați în total și miliarde de euro de capital investit. Pentru oricine construiește, finanțează sau operează în energia europeană, România a devenit, pe tăcute, una dintre cele mai instructive piețe de energie solară pe acoperișuri de pe continent.
Cifrele din spatele titlului
Creșterea a fost aproape verticală. Potrivit Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), numărul prosumatorilor a ajuns la aproape 288.000 la sfârșitul lunii noiembrie 2025, în creștere cu aproape 48 la sută față de anul anterior, cu o capacitate mai mare cu circa 43 la sută, la 3,35 GW. Pentru a pune traiectoria în perspectivă, este vorba de un salt de la aproximativ 100.000 de prosumatori la sfârșitul lui 2023 la aproape 290.000 doi ani mai târziu, peste un nivel de pornire din 2019 care era, practic, o eroare de rotunjire.
Tabloul solar mai larg spune aceeași poveste. România a adăugat un record de 2,2 GW de energie solară în 2025, al treilea an consecutiv de creștere, ducând capacitatea instalată totală peste 7 GW. Din aceste adăugiri, aproximativ 1 GW a venit de la prosumatori și 1,2 GW de la proiecte la scară utilitară. Segmentele de acoperișuri rezidențiale și comerciale și industriale se situează acum aproape de 1,8 GW fiecare în capacitate cumulată, iar asociația de profil raportează un ritm stabil de aproximativ 1 GW de capacitate nouă a prosumatorilor pe an începând cu 2023.
De unde vin cele 2 miliarde de euro
Povestea capitalului are două straturi. Primul este banul public. Programul Casa Verde Fotovoltaice din România, derulat prin Administrația Fondului pentru Mediu și finanțat în mare parte prin Planul Național de Redresare și Reziliență, acoperea până la 90 la sută din costul unui sistem casnic. La cel mai ambițios nivel, guvernul a vehiculat dublarea anvelopei programului la aproximativ 2 miliarde de euro, iar bugetele anuale succesive au ajuns la sute de milioane, runda din 2024 de circa 400 de milioane de euro incluzând, în premieră, și stocarea.
Al doilea strat este capitalul privat. În spatele fiecărui sistem subvenționat se află un proprietar de casă sau o afacere care a finanțat diferența, plus o categorie numeroasă și în creștere care a instalat fără niciun grant. O flotă distribuită de 3,35 GW, construită în cea mai mare parte în ultimii trei sau patru ani, reprezintă un stoc de active de producție deținute privat, în valoare de mai multe miliarde de euro, aflate pe acoperișurile din România. Subvenția a fost scânteia. Baza de active este acum considerabil mai mare decât subvenția care a aprins-o, ceea ce face din ea o clasă de active, nu un program de granturi.
Ce a făcut România diferită
Trei factori au deosebit România de alte țări care vorbeau despre energia solară pe acoperișuri, dar nu o scalau.
Viteza avizării. Pentru sistemele distribuite de până la 400 kW pe loc de consum, aprobarea în România durează aproximativ o lună, iar ANRE a simplificat în mod repetat regulile de racordare pentru acest segment. Pentru un proprietar de casă sau o afacere mică, aceasta este diferența dintre un proiect care se realizează și unul care moare în limbul administrativ. România oferă, de asemenea, unele dintre cele mai scurte termene de avizare din UE pentru proiectele solare mai mari, de ordinul unu și jumătate până la doi ani.
Stimulente aliniate. O cotă redusă de TVA la panouri și instalare, cofinanțarea generoasă Casa Verde și un cadru de net billing care le-a permis prosumatorilor să monetizeze surplusul de energie s-au combinat pentru a face economia evidentă pentru consumatorii obișnuiți. Operatorii de distribuție, împinși de retragerea României de la cărbune, s-au repoziționat ca facilitatori ai energiei pe acoperișuri, nu ca portari împotriva ei.
Finanțarea UE drept coloană vertebrală. Mecanismul de Redresare și Reziliență, Fondul de Modernizare și REPowerEU au oferit întregului program o fundație de finanțare care nu depindea de starea de spirit politică de la an la an. Este același avantaj structural vizibil în investițiile la scară utilitară și în rețea ale României.
Pivotul care semnalează maturitatea
Cea mai grăitoare evoluție este ceea ce se întâmplă acum cu subvenția. Pentru al doilea an consecutiv, grantul pentru energia solară casnică din cadrul Casa Verde a fost suspendat, iar Ministerul Mediului se îndreaptă spre redirecționarea sprijinului către baterii pentru prosumatorii care există deja. Pentru 2026 a fost propus un buget de aproximativ 76 de milioane de euro pentru hibridizare prin stocare, pentru instalațiile rezidențiale și comerciale și industriale. Prosumatorii au instalat deja, pe cont propriu, aproximativ 850 MW de stocare în baterii.
Citiți acest lucru cu atenție, pentru că este semnalul care contează. O piață încetează să subvenționeze noii adoptanți și începe să subvenționeze flexibilitatea doar atunci când baza instalată este suficient de mare încât să merite optimizată. Stocarea nu mai este tratată ca un accesoriu, ci ca o componentă esențială a unui sistem rezilient pe acoperiș. Următoarea fază de valoare în energia solară pe acoperișuri din România nu înseamnă mai multe panouri. Înseamnă retrofituri de stocare, hibridizare, agregare, servicii de flexibilitate și straturile de finanțare și software care transformă 288.000 de sisteme răzlețe în ceva ce rețeaua și piața pot folosi efectiv.
Încurajator este că cererea nu s-a prăbușit când grantul a fost suspendat. Industria a raportat o creștere de aproximativ 100 MW de la lună la lună până la începutul lui 2026, chiar și fără subvenția emblematică, dovadă că economia energiei solare pe acoperișuri din România se susține acum în mare parte pe cont propriu.
Constrângerile oneste
Obiectivitatea cere precizările. Racordarea la rețea este limita care leagă totul: portofoliul de cereri al operatorului de transport a ajuns la zeci de gigawați, timpii de aprobare pentru proiectele mai mari se pot întinde peste un an, iar rețelele de distribuție din regiunile bogate în soare au nevoie de consolidare. Gradul de pătrundere a contoarelor inteligente rămâne scăzut, ceea ce complică net billing-ul și flexibilitatea la scară. Iar trecerea dinspre granturile acordate în avans, deși este un semn de maturitate, va testa cât de sensibil la preț este, de fapt, următorul val de adoptanți rezidențiali. Niciuna dintre acestea nu este banală. Toate sunt, de asemenea, în mod notabil, probleme ale succesului, nu ale eșecului.
De ce România este locul potrivit pentru a construi o afacere distribuită
Argumentul pentru România nu este că ar fi terminată. Este că a ajuns în stadiul în care o piață a energiei pe acoperișuri devine interesantă comercial, nu doar subvenționată. Țara are una dintre cele mai rapide rate de creștere a prosumatorilor din UE, o bază adresabilă mare și abia atinsă, care cuprinde case, depozite și clădiri comerciale, o țintă națională de aproximativ 10 GW de energie solară până în 2030 cu o pondere distribuită semnificativă și un aparat de politici care direcționează acum activ capitalul către stocare și autoconsum. Se preconizează că segmentul rezidențial va fi partea cu cea mai rapidă creștere a pieței solare până la sfârșitul deceniului.
Pentru dezvoltatori, instalatori, finanțatori și furnizori de tehnologie, această combinație este rară. Baza de clienți există deja, în sute de mii. Produsul trece de la o vânzare unică de panouri la o relație mai lungă, construită în jurul stocării, optimizării și serviciilor. Iar direcția de reglementare este favorabilă, nu incertă. Piețele de acest fel nu rămân la început pentru multă vreme.
Perspectiva Momentum Energy
Vedem sectorul energiei pe acoperișuri din România ca trecând o linie importantă. Nu mai este un fenomen de consum impulsionat de subvenții. Este o clasă de active distribuite cu propria economie, propria scară și, acum, propriul al doilea act în stocare și flexibilitate.
Oportunitatea pentru următorii trei ani este diferită de cea din ultimii trei. Valul anterior a răsplătit pe oricine putea instala panouri cât mai rapid în cadrul Casa Verde. Valul care vine va răsplăti pe oricine poate adăuga valoare flotei care există deja: retrofitarea stocării, agregarea capacității distribuite în ceva dispecerizabil, construirea produselor de finanțare care le permit prosumatorilor să investească fără granturi integrale în avans și livrarea straturilor de software și servicii care transformă autoconsumul în valoare pentru rețea. Pivotul de la subvențiile pentru panouri la subvențiile pentru stocare nu este o încetinire. Este piața care îți spune unde se află următorul euro de valoare.
Riscul onest rămâne rețeaua. Cozile de racordare și consolidarea rețelei vor decide cât din această capacitate distribuită poate fi monetizat pe deplin și cât de repede. Dar direcția este clară, baza este reală, iar economia se susține tot mai mult fără subvenție. Pentru oricine cântărește unde să construiască o afacere de energie distribuită în Europa Centrală și de Sud-Est, România nu mai este un pariu pe potențial. Este o piață care a dovedit deja cererea și care își deschide acum al doilea capitol, mai valoros.
