În toată Europa, o regulă s-a transformat în înțelepciune general acceptată pe partea de finanțare a stocării în baterii. După cum a spus un owner-operator important la ediția de anul acesta a Energy Storage Summit, niciun proiect de peste 100 de megawați nu este complet merchant. Pentru a atrage datorie non-recourse (fără regres) pentru o baterie, ai nevoie de un toll sau de un floor, un flux de venituri contractat pe care un creditor îl poate evalua, iar aproximativ 80 la sută din capacitatea din Regatul Unit este structurată exact așa.
Există o problemă atunci când aplici această regulă în Europa Centrală și de Est. Setul de instrumente bazate pe venituri contractate care fac bancabile bateriile din Regatul Unit, Italia și Polonia, tolluri pe termen lung, plăți de capacitate, contracte de licitație pe 15 ani, nu prea există încă în cea mai mare parte a regiunii. Așa că, atunci când BERD a închis în iunie o finanțare de proiect non-recourse pentru o baterie standalone mare, preponderent merchant, din România, a făcut ceva ce manualul spune că ar trebui să fie dificil. Modul în care a fost structurată, tranzacția Scornicești, este un model, și răspunde la întrebarea pe care și-o pune fiecare creditor și fond care finanțează stocare nesubvenționată în regiune: cum faci bancabilă o baterie merchant înainte ca piața să aibă tolluri.
De ce stocarea merchant strică modelul de project finance
Să începem cu motivul pentru care bateriile sunt mai greu de finanțat decât proiectele eoliene și solare care le-au precedat. Un producător de energie regenerabilă semnează un PPA pe termen lung și încasează un preț relativ previzibil pe megawatt-oră. O baterie standalone, nu. Veniturile sale sunt stivuite din mai multe surse simultan, plăți de capacitate acolo unde există, arbitraj pe piața angro, echilibrare post-gate (balancing) și servicii de sistem (ancillary services) precum răspunsul în frecvență. Aceste contracte sunt scurte, prețurile se mișcă, iar dependența inițială de piețele de servicii de sistem se estompează pe măsură ce acestea se saturează și împing bateriile către arbitraj, unde spread-ul este premiul, dar și riscul. Tocmai acest caracter merchant face o baterie greu de finanțat prin project finance.
Răspunsul pieței a fost să contracteze riscul în afară. Creditorii tratează tot mai mult venitul contractat drept condiția de acces pentru datoria non-recourse, ceea ce a împărțit Europa în două. De o parte stau piețele bancabile, Regatul Unit cu tollurile și floor-urile sale, Italia cu contractele de capacitate pe 15 ani din licitațiile MACSE, Polonia cu plăți de capacitate pe 17 ani indexate la inflație, unde un grad de îndatorare (leverage) de aproape 70 la sută și randamente neîndatorate (unlevered) de două cifre față de un cost al capitalului scăzut sunt realizabile. De cealaltă parte stau piețele expuse la merchant, unde proiectele funcționează doar dacă sunt co-amplasate sau hedge-uite. Diferența dintre cele două reflectă reglementarea, nu costul tehnologiei.
Europa Centrală și de Est are cererea de stocare și volatilitatea care ar trebui să o recompenseze, dar, cu excepția parțială a pieței de capacitate din Polonia, i-au lipsit produsele bazate pe venituri contractate care fac bancabile tranzacțiile din Vest. Acesta este golul pe care îl umple Scornicești.
Ce a făcut de fapt BERD la Scornicești
Proiectul este o baterie standalone de 127 de megawați și 254 de megawați-oră la Scornicești, în județul Olt, la vest de București, deținută în comun de IPP-ul pan-european R.Power și de Eiffel Investment Group, prin fondul său Eiffel Transition Infrastructure. BERD furnizează până la 44 de milioane de euro de datorie pe bază de project finance non-recourse, pentru a acoperi dezvoltarea, construcția și operarea. Este prezentată drept una dintre primele baterii standalone la scară mare din România.
Două caracteristici o fac interesantă. În primul rând, modelul de venituri este preponderent merchant. Bateria va tranzacționa pe piețele de echilibrare și de servicii de sistem în dezvoltare din România, în baza unui acord de optimizare cu traderul regional de energie GEN-I, în loc să stea în spatele unui toll pe termen lung. În al doilea rând, și aceasta este partea de rezistență, 29 de milioane de euro din finanțarea BERD sunt acoperite de o garanție first-loss (de primă pierdere) InvestEU, prezentă explicit pentru a atenua profilul de risc mai ridicat al operațiunilor merchant. Finanțarea a fost aranjată alături de banca poloneză de dezvoltare BGK, cu PKO Bank Polski în rol de bancă de cont, iar proiectul atrăsese anterior și un grant de capital de circa 15 milioane de euro din planul de redresare al României.
Citiți cu atenție structura și trucul devine clar. Scornicești nu a făcut bancabilă o baterie merchant transformând-o într-una contractată. A făcut bancabilă o baterie merchant așezând un strat public de primă pierdere sub datorie și un optimizator profesionist deasupra veniturilor. Aceasta este o rețetă diferită, și una care călătorește.
Modelul, descompus
Reduceți Scornicești la părțile sale și obțineți o structură replicabilă pentru stocare nesubvenționată într-o piață fără tolluri.
Prima piesă este garanția publică first-loss. InvestEU stă sub o tranșă a datoriei senior și absoarbe pierderile timpurii, astfel încât creditorul nu mai evaluează un flux de numerar merchant brut, ci o versiune îmbunătățită din punct de vedere al riscului de credit. În loc ca o contraparte de tolling să preia riscul de piață, o garanție publică preia prima pierdere. BERD este principalul partener de implementare al UE pentru program, cu garanții InvestEU de 777 de milioane de euro menite să susțină finanțări BERD de până la 3,8 miliarde de euro până în 2027, ceea ce conferă acestui mecanism o scară dincolo de o singură tranzacție.
A doua piesă este sindicatul de creditori în sine, o bancă de dezvoltare care conduce alături de o bancă promoțională națională și o bancă comercială, furnizând datorie senior răbdătoare, aliniată politicilor, în condiții non-recourse. Acesta este capital care poate conviețui cu un profil merchant pe care un creditor pur comercial l-ar disconta puternic pe cont propriu.
A treia piesă este route to market (ruta către piață). Un optimizator precum GEN-I dispecerizează și tranzacționează bateria pe întreaga stivă de venituri, transformând expunerea brută într-un flux de venituri gestionat și tranzacționat activ. Creditorii sunt tot mai clari că, în 2026, bancabilitatea urmează performanța operațională demonstrată, iar un optimizator credibil este central pentru asta.
A patra piesă, opțională, dar puternică, este un grant de capital. Un grant din Fondul de Modernizare sau din planul de redresare reduce capitalul propriu și datoria expuse din prima zi, ridicând ratele de acoperire (coverage ratios) și făcând stratul de primă pierdere să se întindă mai mult.
Puse împreună, garanție first-loss plus datorie de la bănci de dezvoltare și promoționale plus optimizator plus grant, și ai o modalitate de a finanța o baterie preponderent merchant non-recourse, într-o piață care nu oferă încă un toll. Așa devine bancabilă stocarea din Europa Centrală și de Est înainte de, nu după, sosirea produselor bazate pe venituri contractate.
De ce România este locul potrivit pentru a aplica acest model
Un model are nevoie de piața potrivită în care să fie aplicat, iar România este aproape ideală pentru stocare nesubvenționată.
Nevoia este acută și cuantificată. România a adăugat peste 2 gigawați de solar în 2025 și a adjudecat 4,2 gigawați de regenerabile prin două licitații CfD, cu oferte solare de până la 35 de euro pe megawatt-oră, în timp ce rețeaua sa se chinuie să absoarbă producția. Operatorul de transport estimează că sistemul va avea nevoie de 10 până la 20 de gigawați-oră de stocare până în 2030. Față de asta, capacitatea instalată de baterii abia a depășit 1 gigawatt-oră. Decalajul dintre cerere și ofertă este teza de investiție.
Economia este printre cele mai bune din Europa. România are cel mai larg spread zilnic day-ahead din UE, aproape de 168 de euro pe megawatt-oră, cu ore de prețuri negative apărând deja pe măsură ce solarul inundă piața de la prânz. Spread-ul este ceea ce monetizează o baterie, iar Aurora Energy Research proiectează IRR-uri de două cifre pentru stocarea standalone care intră în România chiar din 2026, clasând-o printre cele mai atractive comercial piețe de pe continent.
Schela de politici este la locul ei. România a eliminat dubla taxare a stocării prin scutirea bateriilor de tarifele de transport și de obligațiile privind certificatele verzi, acordă proiectelor de tip regenerabile-plus-stocare racordare accelerată la rețea și are o schemă din Fondul de Modernizare aprobată de UE, de 150 de milioane de euro, care acordă sprijin pentru cel puțin 2.174 de megawați-oră de baterii standalone prin licitație competitivă. Stocarea standalone este acum o parte declarată a politicii energetice a României, nu doar un pariu privat. Iar capitalul sosește deja la scară: Enery a închis o finanțare verde de 460 de milioane de euro pentru un proiect de 761 de megawați-vârf de solar și o baterie de peste un gigawatt-oră, iar R.Power deține de una singură peste 1,2 gigawați de BESS standalone în portofoliul său din România.
O piață cu spread-uri mari, deficitară la stocare și finanțată din fonduri UE, cu un portofoliu adânc de sponsori, este exact locul unde ar trebui desfășurată mai întâi o structură merchant susținută de first-loss.
Contraargumentul onest
Modelul este puternic, nu magic, iar riscurile merită numite clar.
Rămâne preponderent merchant. O garanție first-loss absoarbe o tranșă din downside, nu o elimină, iar capitalul propriu continuă să poarte o expunere reală la comprimarea spread-urilor pe măsură ce mai mulți gigawați de stocare nouă sosesc și erodează tocmai spread-urile care fac atractive randamentele de azi. Piețele de servicii de sistem se saturează primele, apoi arbitrajul se strânge. Structura îmbunătățește bancabilitatea; nu transformă venitul în unul contractat.
Și îmbunătățirea de credit este finită. Garanțiile first-loss InvestEU sunt o resursă raționată, catalitică, nu o subvenție permanentă, iar nu orice proiect va obține una. Finanțările conduse de bănci de dezvoltare sunt mai personalizate și se închid mai lent decât o tranzacție comercială de tolling, iar replicabilitatea lor depinde de apetitul continuu pentru partajarea publică a riscului și de calitatea reală a proiectului, sponsorul, optimizatorul, poziția în rețea și o dată de punere în funcțiune comercială credibilă. Creditorii în 2026 evaluează performanța live, nu proiecțiile, așa că un activ nedovedit tot trebuie să se dovedească. Iar România poartă propriile riscuri de execuție, de la fiabilitatea rețelei la un regim de racordare care se înăsprește către alocarea competitivă.
Nimic din toate acestea nu subminează ideea. Structura Scornicești este o punte care permite capitalului să finanțeze stocare nesubvenționată acum, într-o piață care are nevoie de ea, în timp ce produsele bazate pe venituri contractate se maturizează. Este o modalitate de a fi devreme, cu coada de downside împărțită.
Perspectiva Momentum Energy
Credem că Scornicești este cel mai util precedent de finanțare din stocarea Europei Centrale și de Est din acest an, tocmai pentru că nu depinde de un toll. Le arată creditorilor, sponsorilor și fondurilor o cale concretă și repetabilă de a finanța o baterie preponderent merchant în condiții non-recourse, prin combinarea unei garanții publice first-loss, a datoriei de la bănci de dezvoltare și promoționale, a unui optimizator profesionist și a unui grant de capital.
Pentru oricine finanțează stocare nesubvenționată, concluzia este simplă. Întrebarea privind bancabilitatea în regiune nu mai este dacă o baterie merchant poate fi finanțată, ci dacă poți asambla stiva Scornicești în jurul unui activ de calitate înainte ca spread-urile să se comprime și înainte ca garanțiile catalitice să fie epuizate. România oferă cele mai bune condiții pentru a face asta: cele mai largi spread-uri din UE, o rețea care are urgent nevoie de stocare, o politică ce tratează acum bateriile drept infrastructură de bază și un model de finanțare care tocmai s-a dovedit că se poate închide.
Piețele bazate pe venituri contractate din Vest au avut nevoie de ani și de mai multe cicluri de politici pentru a fi construite. România nu le așteaptă. Cu o garanție first-loss făcând munca pe care un toll o face în altă parte, țara a arătat cum se finanțează stocarea merchant între timp, iar sponsorii și creditorii care copiază modelul acum vor fi cei care vor deține activele când piața se va maturiza în jurul lor.
