Pentru cea mai mare parte a ultimului deceniu, hartile energetice ale Europei Centrale si de Est au fost desenate pe linii drepte, de la est la vest, cu molecule rusesti care intrau in sistem si cu toata lumea care se adapta in jurul lor. Acea harta este redesenata chiar acum, iar redesenarea se face pe verticala. O noua coloana vertebrala prinde contur de-a lungul marginii vestice a Marii Negre, ancorata de trei tari: Grecia la baza, Bulgaria la mijloc si Romania in varf. Nu soseste printr-un singur moment festiv de inaugurare. Soseste asa cum se intampla de obicei cu infrastructura reala, o interconexiune, o aprobare de reglementare si o sudura de conducta pe rand.
Iata de ce conteaza aceasta poveste a trei tari pentru oricine urmareste piata energiei din ECE si de ce Romania ajunge mereu in centrul ei.
De la o harta orizontala la una verticala
Cel mai clar semnal este Coridorul Vertical de Gaze. Este o retea de transport pe directia nord-sud, conceputa pentru a transporta gaz natural lichefiat de la terminalele grecesti in sus prin Bulgaria spre Romania si mai departe catre Ungaria, Slovacia, Republica Moldova si Ucraina. Conceptul inverseaza logica veche a regiunii. In loc ca gazul sa coboare dinspre nord, el intra acum dinspre Marea Egee si circula in sus.
Cifrele din spate devin tot mai concrete. Odata finalizat, coridorul este proiectat sa transporte pana la aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an, reutilizand si extinzand conducta Trans-Balcanica existenta, care candva ducea tranzitul rusesc. Infrastructura aflata in constructie urmeaza sa creasca capacitatea de transport dinspre Grecia spre Bulgaria cu peste 50 la suta, iar dinspre Bulgaria spre Romania cu aproape 100 la suta. Doua segmente majore din Bulgaria sunt asteptate sa intre in functiune pana la sfarsitul anului 2026, iar din anul gazier 2026-2027 operatorii intentioneaza sa ofere o gama mai larga de produse de capacitate, acoperind rezervari zilnice, lunare, trimestriale si anuale.
Aceasta nu este o ambitie de prezentare. Operatorii sistemelor de transport din Grecia (DESFA), Bulgaria (Bulgartransgaz), Romania (Transgaz), Republica Moldova (Vestmoldtransgaz) si Ucraina, impreuna cu operatorul Interconectorului Grecia-Bulgaria (ICGB), au obtinut deja aprobarea de reglementare pentru noi produse de capacitate transfrontaliera cunoscute drept Ruta 2 si Ruta 3. Ruta 2 transporta GNL de la terminalul plutitor de la Alexandroupolis spre nord, iar Ruta 3 duce gaz azer prin legatura Grecia-Bulgaria. Instalatiile si actele avanseaza impreuna, ceea ce de obicei este semnul ca lucrurile sunt reale.
Energie electrica, nu doar gaze
Sintagma „coridor energetic” poate parea ca se refera doar la conducte. Nu este asa. Latura electrica a acestei relatii dintre cele trei tari se maturizeaza la fel de rapid si, fara indoiala, conteaza mai mult pentru tranzitia catre energie curata.
Cele trei piete sunt deja conectate prin cuplarea pietelor pentru ziua urmatoare, care permite ca preturile la electricitate si fluxurile transfrontaliere sa fie calculate simultan in intreaga regiune. Rezultatele se vad in date. In 2025, granita Bulgaria-Romania a aratat o convergenta aproape completa a preturilor, cu un ecart mediu de doar aproximativ 1,4 euro pe megawatt-ora in orele normale si o capacitate neta de transfer care depasea 1.500 de megawati in ambele directii. Bulgaria, Grecia si Romania se afla acum in aceeasi regiune de calcul al capacitatii din Sud-Estul Europei, care este scheletul tehnic ce permite unui kilowatt produs intr-o tara sa concureze corect in alta.
Apoi exista proiectul care transforma acest coridor in ceva cu adevarat strategic: Cablul Submarin al Marii Negre. Este o legatura de curent continuu de inalta tensiune planificata sa porneasca de la Anaklia, in Georgia, pana la Constanta, in Romania, intinzandu-se pe aproximativ 1.195 de kilometri, in cea mai mare parte sub apa, la 500 de kilovolti si o capacitate cuprinsa intre 1.000 si 1.500 de megawati. Scopul sau este sa transporte energie electrica regenerabila, in principal eoliana si solara din Azerbaidjan si Georgia, direct in reteaua europeana prin Romania.
Avantul de aici este recent si tangibil. In decembrie 2025, proiectul a fost adaugat pe lista Uniunii Europene a Proiectelor de Interes Reciproc. In februarie 2026, operatorul de retea din Romania, Transelectrica, si Georgian State Electrosystem au semnat un nou memorandum de intelegere la Bucuresti pentru a avansa cablul, care a trecut deja de studiile de fezabilitate si a fost inclus in planificarea dezvoltarii retelei realizata de ENTSO-E. Proiectul mai amplu al Coridorului de Energie Verde, care adauga Ungaria si Azerbaidjanul nucleului Romania-Georgia, vizeaza o data de punere in functiune spre finalul deceniului.
De ce Romania ajunge mereu in varful hartii
Incearca sa spui aceasta poveste fara Romania si se destrama. Nu este flatare nationala, ci geografie si portofoliu de proiecte.
Pe gaze, Romania este pe cale sa schimbe complet categoria. Proiectul Neptun Deep din Marea Neagra romaneasca, dezvoltat de OMV Petrom si Romgaz cu o investitie de aproximativ 4 miliarde de euro, contine un volum estimat la 100 de miliarde de metri cubi de gaz recuperabil si este conceput sa produca aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an la nivelul de platou. Pozarea conductei in Marea Neagra a inceput in mai 2026, cu primul gaz vizat pentru 2027. Numai acest proiect ar aproape dubla productia interna a Romaniei, care a fost de aproximativ 9 miliarde de metri cubi in 2025, si ar pozitiona tara drept cel mai mare producator de gaz din Uniunea Europeana si un probabil exportator net, cu interes care vine deja din partea Germaniei, Republicii Moldova si Slovaciei.
Pe energie electrica, argumentul este la fel de solid. Romania are deja in jur de 3 gigawati de capacitate eoliana onshore instalata si construieste o piata de stocare cu tinte care ajung spre 5 gigawati. Resursa sa de energie eoliana offshore din Marea Neagra este uriasa, cu un potential tehnic estimat la zeci de gigawati si o foaie de parcurs, realizata impreuna cu Comisia Europeana si Banca Mondiala, care traseaza intre 3 si 7 gigawati instalati pana in 2035. In scenariul mai ambitios, energia eoliana offshore ar putea acoperi singura mai mult de o treime din necesarul de electricitate al Romaniei. Porturile Constanta, Midia si Mangalia sunt pozitionate sa devina centre de productie si aprovizionare pentru intreaga regiune, nu doar pentru proiectele interne.
Adunand totul, Romania este ancora nordica fireasca a coridorului. Este punctul de intrare pentru energia regenerabila din Caucaz, un viitor exportator de gaz in loc de importator, un partener de interconectare profunda atat pentru Bulgaria, cat si pentru continent in ansamblu, si o tara cu resursa offshore si industria portuara necesare pentru a gazdui infrastructura grea de care are nevoie intreaga regiune. Grecia ofera punctul de intrare pentru GNL transportat pe mare si interconectarea mediteraneana. Bulgaria ofera tranzitul critic si o piata de stocare in crestere rapida. Romania ofera productia, racordarea la retea si amploarea regenerabilelor. Fiecare segment este necesar, dar doar unul dintre ele se afla la punctul de intalnire al tuturor fluxurilor.
Ce urmarim in continuare
Cateva repere ne vor spune daca acest coridor se consolideaza conform programului. Urmariti intrarea in functiune a celor doua segmente bulgare ale Coridorului Vertical pana la sfarsitul anului 2026. Urmariti studiile geotehnice de pe traseul Cablului Submarin al Marii Negre, care sunt urmatorul pas real dupa fezabilitate. Urmariti instalarea platformei Neptun Deep pe parcursul anului 2026, inaintea primului gaz din 2027. Si urmariti cat de repede trec licitatiile pentru energie eoliana offshore din Romania de la cadrul legal la concesiuni efective pe fundul marii.
Niciunul dintre acestea nu este garantat, iar termenele in marile proiecte de infrastructura energetica tind sa alunece. Dar directia este neobisnuit de clara. Harta est-vest este inlocuita de una verticala, iar o regiune care obisnuia sa fie o zona pasiva de tranzit se transforma intr-o piata conectata, cu surse multiple.
Perspectiva Momentum Energy
Cel mai util mod de a citi aceasta poveste este sa incetam sa ne gandim la trei sisteme energetice nationale separate si sa incepem sa ne gandim la o singura piata regionala care se intinde peste trei jurisdictii. Conductele, interconexiunile, cuplarea pietelor si cablul submarin fac toate acelasi lucru: reduc costul deplasarii unui electron sau a unei molecule peste o granita. Cand acest cost scade, capitalul il urmeaza, iar proiectele castigatoare sunt cele pozitionate acolo unde fluxurile converg.
Pentru dezvoltatori, investitori si cumparatori de energie, concluzia practica este ca strategia de amplasare in ECE se schimba. Locatii care odinioara pareau periferice se afla acum pe o coloana vertebrala. Vedem Romania drept lider in acest sens, nu din sentiment, ci pentru ca fundamentele se aliniaza: o pozitie pe gaze care trece de la deficit la surplus, cea mai puternica resursa de energie eoliana offshore de pe coasta vestica a Marii Negre, punctul de racordare la retea pentru regenerabilele importate si o baza portuara pregatita sa se industrializeze. Miscarea inteleapta in urmatoarele 24 pana la 36 de luni este sa planificam ca si cum coridorul celor trei tari ar exista deja, pentru ca deciziile de infrastructura semnate astazi construiesc exact acest lucru.
Momentum Energy va continua sa urmareasca reperele care conteaza, de la punerea in functiune a interconexiunilor la licitatiile pentru energie eoliana offshore, si sa le traduca in ceea ce inseamna pentru proiectele de pe teren.
