Pe 24 iulie 2026, Transelectrica a publicat lista finală a solicitanților eligibili pentru prima licitație competitivă de capacitate de racordare din România. Douăsprezece proiecte au trecut de această etapă, însumând 491 MW de capacitate de racordare solicitată pentru parcuri solare, eoliene, proiecte hibride și instalații de stocare a energiei. Aceasta este însă doar prima parte a poveștii. Cifra care contează cu adevărat pentru orice dezvoltator, fond de investiții sau finanțator activ pe piața de energie din România, adică valoarea reală în bani a unui megawatt de racordare fermă la rețea, se va afla abia atunci când încep sesiunile zilnice de licitație, pe 30 octombrie 2026.
Pentru cei care evaluează proiecte de energie regenerabilă sau de stocare în România, aceasta nu este o simplă noutate de reglementare. Accesul la rețea a devenit, tacit, principala barieră în calea noilor investiții în regenerabile și stocare în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est, iar România este acum țara care testează, public, dacă o licitație poate stabili un preț corect pentru această resursă limitată, în locul unei cozi de așteptare de tip primul venit, primul servit.
Ce arată, de fapt, lista solicitanților eligibili
Până la termenul limită din 14 iulie 2026, dezvoltatorii au depus studii tehnice, dovezi ale drepturilor asupra terenului și avize preliminare de autorizare pentru proiecte de cel puțin 5 MW, pragul de la care se aplică noul regim de licitație. Zece zile mai târziu, Transelectrica a publicat lista finală. Cele 491 MW se împart astfel:
- Romgaz, producătorul de gaze naturale controlat de stat, a înscris trei proiecte: două parcuri fotovoltaice de câte 20 MW cu stocare în centrul țării și o instalație independentă de stocare de 100 MW la Iernut, toate cu punere în funcțiune vizată pentru 2028.
- Hessmaier SRL, afiliată grupului turc FIBA Holding și Anchor Group, a înscris patru proiecte: două parcuri hibride eolian-fotovoltaic de câte 49 MW în Dobrogea și Oltenia, plus două proiecte fotovoltaice cu stocare de 49 MW și 50 MW în sudul țării, cu finalizare estimată după 2030.
- Energy Capital Group, legată de grupurile turce Mogan Enerji și GÜRİȘ, a înscris un proiect de stocare de 51 MW în vestul României, pentru 2028, ca extindere a facilității de 200 MWh pe care compania o operează deja la Iaz, în județul Caraș-Severin.
Această combinație, o companie de stat și două grupuri de investiții turcești cu capital solid, arată cine consideră, în acest moment, că merită să aștepte pentru capacitate de racordare în România. Nu spune însă nimic, încă, despre cât sunt dispuși să plătească pentru ea.
De ce a introdus Transelectrica o licitație de capacitate
În vechiul sistem, bazat pe principiul primul venit, primul servit, dezvoltatorii puteau rezerva capacitate de racordare cu ani înainte de o decizie finală de investiție, la costuri minime. Autoritățile de reglementare din regiune au observat cum acest mecanism s-a transformat, de multe ori, într-un blocaj artificial: capacitatea era rezervată, proiectele stagnau, iar proiectele cu adevărat fezabile rămâneau în spatele unor rezervări care s-ar putea să nu fie niciodată construite. Răspunsul României, formalizat prin Ordinul ANRE nr. 53/2024 și articolul 25 din Legea nr. 123/2012, înlocuiește coada de așteptare cu licitații competitive anuale pentru orice proiect de producție sau stocare de energie de 5 MW sau mai mult. Obiectivul declarat, reluat constant în presa energetică din România, este acela de a ține la distanță solicitanții speculativi și de a lăsa capacitatea limitată să ajungă la proiectele care chiar pot fi puse în funcțiune.
Mecanismul pe care dezvoltatorii trebuie să îl înțeleagă acum
Calendarul este public și, în acest moment, în mare parte fixat:
- Finalizarea studiului de capacitate a rețelei: 30 iunie 2026
- Perioada de depunere a cererilor: 1, 14 iulie 2026
- Publicarea listei finale a solicitanților eligibili: 24 iulie 2026, aceasta fiind etapa în care ne aflăm acum
- Actualizarea studiului de dezvoltare și a listei participanților: 23 octombrie 2026
- Începerea sesiunilor zilnice de licitație: 30 octombrie 2026, în fiecare zi lucrătoare, între orele 08:00 și 13:00, pentru capacitatea disponibilă în fiecare an
O ofertă câștigătoare asigură o alocare de drepturi de racordare pe 10 ani, care începe la doi ani de la data licitației, motiv pentru care proiectele din această rundă vizează, cel mai devreme, punerea în funcțiune în 2028.
Peste valoarea ofertei în sine se adaugă două angajamente financiare. O garanție de participare de 20.000 euro pe MW este necesară doar pentru a intra în licitațiile din 2026, începând cu 2027, această sumă scade la nivelul cel mai mic dintre cifra respectivă și prețul mediu ponderat rezultat din licitațiile finalizate în anul respectiv. O garanție de bună execuție, egală cu 1% din valoarea contractului, este apoi obligatorie înainte de semnarea acordului de alocare, cu minimum 20% din tariful de racordare plătibil în 30 de zile de la semnare și restul în termen de patru luni. Depășirea termenului de 12 luni de la semnarea contractului de racordare, sau a celui de 18 luni legat de oferta de racordare, atrage automat pierderea autorizației și a garanției depuse.
Prețul de pornire al licitației nu este stabilit arbitrar. Transelectrica îl calculează raportând costul total estimat al lucrărilor suplimentare de dezvoltare a rețelei, necesare pentru racordare, la capacitatea totală disponibilă, exprimată în MW. Cu alte cuvinte, prețul minim reflectă exact ce trebuie să cheltuiască operatorul de transport pentru a face posibilă racordarea. Rolul licitației competitive este acela de a împinge, prin oferte, prețul pentru nodurile de rețea cele mai căutate peste acest prag minim.
Cât valorează, de fapt, un megawatt de racordare
Niciunul dintre elementele de mai sus nu răspunde la întrebarea pe care și-o pune, de fapt, orice participant la licitație: cât ar trebui să ofere pentru un megawatt fără să își erodeze, în liniște, randamentul proiectului. Acel număr nu este prețul de pornire și nu este, pur și simplu, costul garanției. El se apropie mai degrabă de diferența dintre trei elemente: valoarea prezentă netă pe care un slot de racordare garantat o adaugă proiectului tău specific, prin eliminarea anilor de așteptare în coadă și posibilitatea de a valorifica producția sau stocarea conform planului asumat, minus costul așteptat în cazul pierderii garanției, dacă autorizațiile, finanțarea sau lucrările de construcție depășesc termenele de 12, respectiv 18 luni, minus costul de oportunitate al capitalului blocat într-o garanție de 20.000 euro pe MW, atâta timp cât aceasta rămâne la Transelectrica înainte de conversie sau eliberare.
Pentru un fond de investiții sau un finanțator care evaluează datoria din spatele unei oferte, întrebarea cu adevărat importantă este dacă planul dezvoltatorului privind autorizațiile și închiderea financiară respectă realist aceste termene, pentru că pierderea garanției este un eveniment de tip primă pierdere, care apare cu mult înainte ca proiectul însuși să eșueze. O ofertă prea mică înseamnă că un competitor mai bine capitalizat, fie Romgaz, fie un dezvoltator susținut de capital turcesc cu un cost al capitalului mai mic, va prelua slotul de racordare. O ofertă prea mare, raportată la economia proprie a proiectului, înseamnă că megawattul câștigat valorează, pentru tine, mai puțin decât ai plătit pe el. Sesiunile din octombrie sunt primul moment în care prețurile reale, stabilite de participanți reali, cu capital real în joc, înlocuiesc toate aceste calcule teoretice cu o cifră reală de piață.
Este România alegerea potrivită în regiune
Este, sincer, prea devreme să considerăm rezultatul licitației din octombrie drept un verdict asupra României ca destinație de investiții. Licitația încă nu a avut loc, iar analiștii care urmăresc regiunea în ansamblu subliniază că accesul la rețea, nu capacitatea de producție, este acum principala constrângere pentru creșterea regenerabilelor în Europa Centrală și de Est. Ce arată, însă, etapa listei solicitanților eligibili este că România a mers mai departe decât majoritatea țărilor vecine în direcția transformării acestei constrângeri într-un proces transparent și cu preț stabilit prin piață, în loc să fie gestionată informal, în spatele ușilor închise. O licitație publică, cu termene clare, bazată pe reguli, cu niveluri de garanție făcute publice și o formulă de calcul a prețului transparentă, oferă dezvoltatorilor, fondurilor de investiții și finanțatorilor un reper concret de la care să pornească, lucru care nu este valabil peste tot în regiune.
Semnalul de cerere din prima listă de solicitanți eligibili contează și el: o companie de stat și două grupuri internaționale de investiții nu s-au înscris pentru 491 MW de capacitate de racordare în România întâmplător. Dacă această încredere este bine plasată va depinde însă de execuție. Studiul propriu al Transelectrica privind capacitatea rețelei a fost finalizat abia la sfârșitul lunii iunie, mai târziu decât sugera calendarul inițial al reformei, care viza ianuarie 2026, și de nivelul la care se vor stabili prețurile din octombrie, atât timp cât acestea lasă loc și pentru randamente atractive pentru investitori. Reforma din România este o îmbunătățire structurală credibilă. Nu este însă, deocamdată, o dovadă finalizată de valoare.
Perspectiva Momentum Energy
Din punctul nostru de vedere, direcția acestei reforme este cea corectă, iar România merită apreciată pentru că a construit un mecanism real de stabilire a prețului, în loc să lase accesul la rețea la mâna negocierilor și a poziției în coada de așteptare. O licitație transparentă, chiar și una imperfectă, oferă dezvoltatorilor serioși ceva ce vechiul sistem primul venit, primul servit nu a oferit niciodată: un reper de preț de la care să pornească și o structură de termene care penalizează specula, nu livrarea reală a proiectelor. Vom urmări îndeaproape prețurile rezultate din licitațiile de pe 30 octombrie, pentru că acestea vor arăta pieței, pentru prima dată în cifre concrete, cât valorează, în realitate, accesul la rețeaua electrică din România. Acesta este reperul pe care orice dezvoltator, fond de investiții sau finanțator activ în energie regenerabilă și stocare în România ar trebui să îl aștepte înainte de a finaliza alocarea de capital pentru anul următor.
Dacă modelezi o ofertă pentru licitația din octombrie, calendarul garanțiilor și termenele de pierdere a acestora merită la fel de multă atenție ca numărul de megawați în sine. Voi unde credeți că se vor stabili prețurile de licitație și ce ar însemna acest lucru pentru randamentele proiectelor? Ne interesează cum evaluează și alți dezvoltatori, fonduri de investiții și finanțatori această licitație pe piața din România.
