Cifra care a făcut titluri din licitațiile pentru energie regenerabilă ale României a fost solarul. Și este ușor de înțeles de ce. În a doua rundă de Contracte pentru Diferență (CfD) din august 2025, solarul s-a închis la un uimitor 40,35 EUR pe MWh, unul dintre cele mai mici prețuri de exercitare din Europa. De aici, sărbătoarea: solarul este acum cel mai ieftin electron din încăpere.
Dar, în timp ce piața s-a fixat pe acea cifră, un eveniment mai discret a spus o poveste mult mai utilă. România a fost nevoită să organizeze o a treia licitație CfD, dedicată exclusiv eolianului onshore, pentru că în runda anterioară cota pentru eolian nu se umpluse. Când au sosit rezultatele, în jurul începutului lunii decembrie 2025, eolianul s-a închis între 59,95 și 74,9 EUR pe MWh. Citiți aceste două cifre una lângă alta și aveți cel mai sincer semnal de pe piața românească din acest ciclu: eolianul valorează cam de la o dată și jumătate până la aproape dublul a ceea ce valorează solarul, iar chiar și la acel preț, oferta este insuficientă.
Aceasta nu este o poveste despre eolianul scump. Este o poveste despre cât valorează de fapt un megawatt-oră odată ce soarele nu mai stabilește prețul.
Ce s-a întâmplat de fapt în a treia licitație
În octombrie 2025, Ministerul Energiei și operatorul de rețea Transelectrica au lansat o a treia licitație în cadrul schemei CfD de 3 miliarde EUR a României, programul de sprijin pe 15 ani finanțat prin Fondul de Modernizare al UE și Planul Național de Redresare și Reziliență. Această rundă a fost diferită de primele două: a fost exclusiv pentru eolian, vizând 290 MW de capacitate onshore nouă, cu un plafon de preț de 80 EUR pe MWh.
Motivul pentru care a existat este, în sine, dovada. A doua licitație, din august 2025, a oferit 2 GW de capacitate eoliană, dar a selectat doar circa 1,26 GW, pentru că nu au existat suficiente oferte calificate sub plafon. Solarul, în schimb, a fost puternic disputat și și-a redus prețul până la 40,35 EUR pe MWh. Așa că România a revenit cu o rundă exclusiv eoliană pentru a recupera diferența.
A funcționat, dar în condițiile eolianului. Ofertanții au depus proiecte totalizând aproximativ 316 MW, peste pragul minim, cu prețuri de exercitare între 59,95 și 74,9 EUR pe MWh și punere în funcțiune vizată pentru 2028. Puneți cele trei runde cap la cap și tiparul este consecvent: eolianul s-a închis aproape de 65 EUR pe MWh în prima rundă, în jur de 73,89 EUR pe MWh în medie în a doua și între cincizeci și ceva și șaptezeci și ceva în a treia, în timp ce solarul a coborât către intervalul 40 până la 51 EUR. Diferența nu este zgomot de fond. Este prețul.
De ce diferența nu înseamnă ineficiență
Aici este partea pe care titlul despre solar o ascunde. Un preț de exercitare nu este costul construirii unei centrale. Este prețul de care un dezvoltator are nevoie pentru ca un proiect să fie bancabil, dat fiind venitul pe care se așteaptă să îl capteze pe piață. Iar venitul captat de o centrală solară și cel captat de o centrală eoliană diverg rapid.
Mecanismul se numește canibalizare. Centralele solare produc toate în același timp, în miezul zilei, așa că, pe măsură ce capacitatea solară crește, fiecare panou nou împinge prețurile de prânz în jos exact la orele în care solarul produce. Rezultatul este o rată de captare în scădere, adică ponderea din prețul mediu de piață pe care o tehnologie o câștigă efectiv. În Europa Centrală și de Est, inclusiv în România, ratele de captare ale solarului scăzuseră deja la aproximativ 63 până la 66 la sută din prețul de bază până în 2024, iar analiștii estimează acum captarea solarului în mai multe piețe europene majore la doar 50 până la 60 la sută din prețul de bază. Orele cu prețuri negative, care lovesc aproape exclusiv solarul, au crescut puternic pe continent. În Spania, în 2025, solarul a captat doar circa 54 la sută din prețul mediu.
Eolianul se comportă diferit. Produce pe timpul nopții, iarna și în vârful de seară, ore în care solarul lipsește, iar prețurile sunt mai mari. Producția sa este mult mai puțin corelată cu propriul exces, așa că păstrează o rată de captare semnificativ mai mare, iar acest decalaj se lărgește pe măsură ce solarul saturează piața. Acesta este ceea ce piața numește valoarea megawattului eolian. Un MWh eolian și un MWh solar nu sunt același produs, iar 2026 este anul în care diferența de preț a încetat să mai fie subtilă.
Așadar, atunci când eolianul românesc se închide la 60 până la 75 EUR, în timp ce solarul se închide la 40 EUR, sistemul nu plătește în exces pentru eolian. Plătește pentru o formă de generare diferită și mai valoroasă: energie care sosește atunci când rețeaua chiar are nevoie de ea, care este mai greu de canibalizat și care, după cum a arătat a doua rundă subscrisă insuficient, este cu adevărat insuficientă.
Ce înseamnă asta pentru cumpărători, dezvoltatori și PPA-uri în 2026
Pentru oricine semnează sau stabilește prețul unui contract de achiziție de energie (PPA), implicația este directă. Un PPA solar pare ieftin la prețul nominal pe MWh, dar coada sa de piață este expusă exact erodării captării descrise mai sus. Un PPA eolian costă mai mult pe MWh și valorează mai mult, pentru că energia este livrată în orele de valoare mai mare, iar contractul își păstrează mai bine valoarea pe măsură ce penetrarea regenerabilelor crește. Structurile inteligente în 2026 nu sunt solar sau eolian. Sunt eolian plus solar plus stocare, combinate astfel încât portofoliul să capteze valoare pe parcursul întregii zile, în loc să se înghesuie în golul de la prânz.
Acesta este și motivul pentru care cumpărătorii corporativi se orientează spre eolian pentru o acoperire de tip bază. PPA-ul virtual pe 10 ani al Rezolv Energy, pentru a furniza Bekaert 100 GWh de energie eoliană pe an începând din 2026, este un model, nu o excepție.
De ce România este unul dintre cele mai bune locuri din Europa pentru a construi eolian
Un semnal de preț contează doar acolo unde resursa și cadrul există pentru a acționa pe baza lui. România le are pe ambele, iar pe eolian, în special, argumentul este puternic.
România are deja aproximativ 3 GW de eolian onshore care furnizează în jur de 16 la sută din electricitatea sa, însă a construit foarte puțin în ultimul deceniu și își dorește acum să ridice eolianul la 36 la sută din mix până în 2030. Resursa brută este printre cele mai bune de pe continent. Regiunea Dobrogea, formată din județele Constanța și Tulcea la Marea Neagră, are al doilea cel mai mare potențial eolian onshore din Europa, iar țara găzduiește Fântânele-Cogealac, ani la rând cea mai mare fermă eoliană onshore din Europa, cu 600 MW. Potențialul onshore este estimat la circa 14 GW, iar cererile de racordare la rețea au ajuns la aproximativ 22,8 GW, un semn clar al apetitului investitorilor pe care sistemul se grăbește acum să îl acomodeze.
Portofoliul de proiecte confirmă acest lucru. Proiectul Dunărea Est al Rezolv Energy a câștigat un CfD pentru 300 MW, ferma sa eoliană VIFOR din Buzău ajunge la 461 MW, iar dezvoltatori precum Engie, Eurowind, OX2, Qair și alții sunt activi în rundele eoliene. Apoi este frontiera: Banca Mondială estimează potențialul eolian offshore al României în Marea Neagră la peste 70 GW, țara are o lege offshore dedicată, o țintă offshore de 3 GW până în 2035 și o foaie de parcurs care indică investiții de până la 19 miliarde EUR. Adăugați plasa de siguranță a schemei CfD de 3 miliarde EUR, care oferă certitudine de preț pe 15 ani, și România oferă ceva rar: o resursă eoliană de top, un mecanism de sprijin credibil, o cerere adâncă de PPA-uri corporative și un potențial offshore pe care cea mai mare parte a Europei nu îl poate egala.
A treia licitație nu a umplut doar o cotă. A confirmat că, în țara cu una dintre cele mai bune zone eoliene din Europa, piața este dispusă să plătească cât valorează cu adevărat eolianul.
Perspectiva Momentum Energy
La Momentum Energy, citim a treia licitație CfD drept cel mai clar semnal de preț pe care l-a produs România în acest ciclu și considerăm că cea mai mare parte a pieței l-a interpretat greșit, sărbătorind solarul ieftin și subevaluând ceea ce le transmitea eolianul rar și de valoare ridicată.
Perspectiva noastră este că cei care vor câștiga în faza următoare vor fi cumpărătorii și dezvoltatorii care stabilesc prețul în funcție de valoarea captată, nu de costul nominal pe MWh. Solarul va rămâne esențial și cea mai ieftină energie raportat la ceas, dar economia sa de piață slăbește exact acolo unde cea a eolianului se întărește. Contractele și portofoliile care combină eolianul, solarul și stocarea, și care tratează un MWh eolian drept produsul de valoare mai mare care a devenit, vor avea performanțe superioare.
Credem că România, și în special zona eoliană Dobrogea, este unul dintre cele mai puternice locuri din Europa pentru a construi, a contracta și a finanța eolian chiar acum. Ne poziționăm în consecință: ajutăm partenerii să structureze PPA-uri și proiecte care captează valoarea pe care a treia licitație tocmai a confirmat-o, în loc să urmărească un preț nominal pe care piața îl reevaluează în liniște.
