România a petrecut ultimele optsprezece luni construind unul dintre cele mai credibile cadre de sprijin pentru energia regenerabilă din Europa Centrală și de Est. În cadrul a două licitații de Contracte pentru Diferență (CfD), țara a alocat o capacitate record de 4,2 GW de energie eoliană și solară, depășind confortabil ținta de 3,5 GW stabilită prin Planul Național de Redresare și Reziliență. O a treia rundă, dedicată exclusiv energiei eoliene, a adăugat încă aproximativ 316 MW la finalul anului 2025.
Titlurile s-au scris singure. Ofertele pentru solar au coborât până la 35,50 EUR/MWh. Cel mai mare parc solar planificat din Europa, proiectul Dama Solar de peste 1 GW, a obținut sprijin. Dezvoltatori internaționali susținuți de capital solid s-au aliniat pentru a participa.
Dar alocarea capacității și livrarea capacității sunt două lucruri foarte diferite. Fiecare dintre aceste contracte CfD conține o clauză care va defini dacă succesul licitațiilor din România se transformă într-o construcție reală: un termen-limită de 36 de luni pentru data punerii în funcțiune comercială (COD). Ceasul deja ticăie. Adevărata întrebare pentru 2026 și anii următori nu este cât s-a alocat, ci cât va ajunge efectiv în rețea la timp.
Ce reprezintă de fapt cei 4,2 GW
Cifrele merită reamintite clar, pentru că ele dau cadrul a tot ceea ce urmează.
Prima licitație CfD din România, finalizată în decembrie 2024, a alocat aproximativ 1,5 GW, împărțiți între circa 1.096 MW de energie eoliană onshore și 432 MW de energie solară. A doua licitație, din august 2025, a fost cea mai mare dintre cele două, alocând 2.751 MW: 1.488 MW de energie solară prin 26 de oferte din partea a opt companii și 1.260 MW de energie eoliană prin 23 de proiecte. Combinate, cele două runde au generat cifra de 4,2 GW care a devenit cartea de vizită a României în domeniul energiei regenerabile.
Prețurile au spus propria poveste. În a doua rundă, ofertele câștigătoare pentru solar au avut o medie de aproximativ 40 EUR/MWh, față de un plafon de 73 EUR/MWh, în timp ce energia eoliană a fost adjudecată la o medie apropiată de 74 EUR/MWh. Întregul program este susținut de aproximativ 3 miliarde EUR din Fondul pentru Modernizare al UE, structurat ca un CfD bidirecțional pe 15 ani. Atunci când prețurile de piață scad sub prețul de exercitare, statul completează diferența pentru dezvoltatori; când prețurile cresc peste acest nivel, dezvoltatorii restituie diferența. Este o structură curată și bancabilă, iar prețurile scăzute pentru solar arată că dezvoltatorii cred în ea.
Clauza care schimbă totul: 36 de luni până la COD
Aici se întâlnește sărbătoarea cu realitatea. Conform regulilor schemei, data țintă pentru punerea în funcțiune comercială nu trebuie să depășească 36 de luni de la semnarea contractului CfD. Proiectele care ratează acest termen se confruntă cu consecințe: garanții de bună execuție de 75.000 EUR/MW sunt puse în joc, iar regulile permit reduceri proporționale ale duratei contractului, penalizări pentru întârziere și rezilierea în cazurile de neîndeplinire, cu derogare doar pentru forța majoră reală. Există o marjă de prelungire de până la 24 de luni suplimentare în circumstanțe definite, dar angajamentul principal pe care dezvoltatorii și l-au asumat este de trei ani.
Conform informațiilor publicate despre proiecte, majoritatea proiectelor din a doua licitație trebuie să fie operaționale până la 16 septembrie 2028. Câștigătorii din prima rundă, precum parcul eolian Berești de 126 MW al European Energy și proiectul solar Parău 2 al Econergy, au vizat începerea construcției în 2025 și conectarea la rețea până la finalul anului 2027. Cu alte cuvinte, termenele nu mai sunt abstracte. Cele mai timpurii proiecte se află acum bine în interiorul ferestrelor lor de livrare, iar grupul cel mai mare are un orizont ferm în 2028.
Pentru solar, acest calendar este solicitant, dar realizabil. Pentru eolian, este cu adevărat strâns, iar piața a spus-o deja.
Semnalele de avertizare sunt deja vizibile
Cel mai clar semnal a venit chiar din a doua licitație. Segmentul eolian a fost subscris insuficient: au fost alocați doar 1.260 MW față de o țintă de 2.000 MW. O a treia rundă ulterioară, lansată special pentru a aloca cota eoliană rămasă, a adjudecat doar 316 MW.
De ce ar renunța dezvoltatorii la un sprijin garantat de venituri pe 15 ani? Aurora Energy Research a oferit un diagnostic tranșant. Filippos Falieros, project leader la firmă, a observat că aplicarea aceleiași date de punere în funcțiune comercială atât pentru solar, cât și pentru eolian a descurajat participarea eoliană, deoarece proiectele eoliene sunt mult mai complexe. Calendarele lor de autorizare, conectare la rețea și EPC sunt semnificativ mai lungi decât cele pentru solar, ceea ce face ca un termen uniform de 36 de luni să fie nealiniat cu modul în care proiectele eoliene sunt de fapt construite. Aurora a observat de asemenea că, în condițiile unor costuri crescute și a unor reguli de eligibilitate mai stricte, unii dezvoltatori ar putea pur și simplu să vadă mai multă valoare în afara cadrului CfD, în acorduri de achiziție de energie și structuri de piață care evită prețul de exercitare plafonat și termenul rigid.
Aceasta este tensiunea centrală. Ceasul de 36 de luni este exact ceea ce face schema disciplinată și credibilă. Este, de asemenea, exact ceea ce face partea eoliană a celor 4,2 GW cel mai greu de livrat.
Rețeaua este adevăratul blocaj
Chiar și un proiect gestionat perfect nu poate atinge COD dacă nu se poate conecta. Iar accesul la rețea este locul unde se concentrează cel mai puternic riscul de livrare al României.
Amploarea cozii de așteptare este copleșitoare. La mijlocul anului 2025, ANRE raporta că peste 1.200 de proiecte care dețineau avize de racordare valabile reprezentau aproximativ 60 GW de capacitate, mult peste ceea ce rețeaua poate absorbi fizic. Transelectrica, operatorul de transport și de sistem, a recunoscut că liniile și stațiile din mai multe regiuni nu mai pot prelua fluxuri suplimentare fără modernizare sau extindere. Planul de dezvoltare 2024-2033 al operatorului prevede investiții de aproximativ 1,9 miliarde EUR, dar infrastructura nu ține pasul cu apetitul investitorilor.
Datele privind ratele de conversie sunt îngrijorătoare. Conform statisticilor ANRE citate în cadrul consultărilor recente privind reforma rețelei, dintre proiectele care au depus garanții de racordare, doar aproximativ 12% au ajuns să semneze contracte de racordare, doar 3% au obținut autorizații de construire, iar doar 1% au atins gradul complet de pregătire. Aceste cifre descriu mai degrabă întregul portofoliu decât câștigătorii CfD în mod specific, dar proiectele CfD provin din aceeași rețea congestionată și din același operator suprasolicitat.
România reformează sistemul ca răspuns. Începând cu ianuarie 2026, vechiul regim de racordare de tip „primul venit, primul servit” este înlocuit cu un mecanism competitiv de alocare a capacității bazat pe licitație, cu garanții financiare în creștere puternică pentru a descuraja cererile speculative. Intenția este corectă: filtrarea portofoliului fantomă și prioritizarea activelor gata de construcție. Dar tranziția în sine introduce incertitudine. Prima licitație de capacitate a fost deja amânată din ianuarie pentru o dată estimată în octombrie 2026, iar firmele de avocatură care urmăresc reforma avertizează că nu pot fi excluse întârzieri suplimentare în timp ce studiile de rețea sunt finalizate. Pentru un proiect CfD care concurează cu un ceas de 36 de luni, un proces de racordare aflat în mare parte în afara controlului dezvoltatorului și predispus la întârzieri este cea mai mare amenințare la adresa atingerii COD.
Așadar, câte vor reuși?
Nimeni nu poate stabili încă un procent precis, iar oricine pretinde că poate, ghicește. Dar dovezile indică o imagine clară și diferențiată.
Partea solară pare relativ sigură. România a instalat aproximativ 2,2 GW de energie solară doar în 2025, depășind pragul cumulat de 7 GW, iar construcția la scară de utilitate aproape s-a dublat de la an la an. Țara a demonstrat că poate aduce energia solară de la autorizație la rețea în 1,5 până la 2 ani, atunci când terenul și racordarea sunt asigurate. Prima licitație, intens orientată spre solar, și cei 1.488 MW de solar din a doua rundă se încadrează în categoria mai ușor de livrat, cu observația notabilă că proiectele uriașe precum Dama Solar comportă o complexitate de execuție pur și simplu prin amploarea lor.
Partea eoliană este acolo unde se află riscul. Autorizarea mai lungă, evaluarea de mediu, constrângerile legate de aviație și apărare, logistica turbinelor și integrarea mai dificilă în rețea se comprimă toate împotriva unui termen construit în jurul calendarelor pentru solar. Licitațiile eoliene subscrise insuficient reprezintă, fără îndoială, un verdict timpuriu și onest al pieței: o parte semnificativă din capacitatea eoliană pe care România și-o dorea pur și simplu nu a fost ofertată, iar o parte din ceea ce a câștigat se va lupta cu calendarul.
Rezultatul probabil nu este nici un succes clar, nici un eșec. Este o împărțire: o realizare solidă pe solar, o livrare mai fragilă pe eolian și un total general care va ajunge sub cei 4,2 GW integrali, cu excepția cazului în care reforma rețelei livrează mai rapid decât sugerează propriul său istoric. Proiectele cu cele mai mari șanse de a atinge COD la timp împărtășesc un profil comun pe care analiștii juridici îl descriu acum drept standardul de valoare al pieței în 2026: un pachet de autorizare matur, o poziție solidă și reală în rețea și un calendar COD credibil. Inflația portofoliului s-a încheiat. Disciplina a început.
Perspectiva Momentum Energy
Noi vedem ceasul de 36 de luni al României nu ca pe un defect al schemei, ci ca pe caracteristica care o face demnă de a fi luată în serios. Piețele care distribuie sprijin fără obligații de livrare ajung cu portofolii inflate și promisiuni neîndeplinite. România a ales calea mai grea, dar mai sănătoasă: termene reale, garanții reale și o reformă a rețelei care scoate capacitatea speculativă din coadă. Această disciplină este exact motivul pentru care credem că România rămâne una dintre cele mai atractive destinații pentru energie regenerabilă din Europa Centrală și de Est.
Fundamentele din spatele acestei convingeri sunt solide. Implementare record a energiei solare doi ani la rând. Prețuri de exercitare printre cele mai competitive din Europa. O piață PPA în maturizare, un sector al stocării în baterii care crește de la megawați la gigawați și o țintă de 38% energie regenerabilă pentru 2030 care garantează un impuls politic susținut. Capitalul există; ceea ce piața recompensează acum este credibilitatea.
Pentru dezvoltatori și investitori, lecția ceasului de 36 de luni este simplă. Era câștigării capacității pe hârtie se închide. Era livrării ei a sosit. Proiectele care vor prospera în România de la 2026 încolo vor fi cele care au tratat racordarea la rețea, maturitatea autorizării și un calendar de construcție realist ca nucleul cazului investițional, mai degrabă decât ca un gând secundar. Acesta nu este un motiv de prudență față de România. Este un motiv de a o lua în serios. Oportunitatea este reală, cadrul este credibil, iar țara a demonstrat că poate construi. Câștigătorii vor fi pur și simplu cei care respectă ceasul.
Care este părerea voastră despre diferența de livrare dintre eolian și solar? Ne-ar interesa să aflăm cum evaluează alții riscul COD în portofoliile lor din România.
